Chapter 88

(O ckntare. Un psalm al fiilor lui Core. Cqtre mai marele ckntqreyilor. De ckntat cu flautul. O ckntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mkntuirii mele! Zi wi noapte strig knaintea Ta!

S`ajungq rugqciunea mea knaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;

cqci mi s`a sqturat sufletul de rele, wi mi se apropie viaya de locuinya moryilor.

Sknt pus kn rkndul celor ce se pogoarq kn groapq, sknt ca un om, care nu mai are putere.

Stau kntins printre cei moryi, ca cei uciwi wi culcayi kn mormknt, de cari nu-Yi mai aduci aminte, wi cari sknt despqryiyi de mkna Ta.

M`ai aruncat kn groapa cea mai de jos, kn kntunerec, kn adkncuri.

Mknia Ta mq apasq, wi mq nqpqdewti cu toate valurile Tale. -

Ai kndepqrtat dela mine pe toyi prietenii mei, m`ai fqcut o pricinq de sckrbq pentru ei; sknt knchis wi nu pot sq ies.

Mi se topesc ochii de suferinyq; kn toate zilele Te chem, Doamne, wi-mi kntind mknile spre Tine!

Oare pentru moryi faci Tu minuni? Sau se scoalq moryii sq Te laude? -

Se vorbewte de bunqtatea Ta kn mormknt, wi de credinciowia Ta kn Adknc?

Sknt cunoscute minunile Tale kn kntunerec, wi dreptatea Ta kn yara uitqrii?

Doamne, eu kwi cer ajutorul, wi dimineaya rugqciunea mea se knalyq la Tine.

Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce kmi ascunzi Faya Ta?

Din tinereyq, sknt nenorocit wi trag sq mor, sknt cuprins de spaimele Tale, wi nu wtiu ce sq mai fac.

Mknia Ta trece peste mine, spaimele Tale mq nimicesc de tot.

Ele mq knconjoarq toatq ziua, ca niwte ape, mq knfqwoarq toate deodatq.

Ai depqrtat dela mine pe prieteni wi tovarqwi; wi cei de aproape ai mei s`au fqcut nevqzuyi.