| Chapter 3 |
1 | Dupq aceea, Iov a deschis gura wi a blestemat ziua kn care s`a nqscut. |
2 | A luat cuvkntul wi a zis: |
3 | ,,Blestematq sq fie ziua kn care m`am nqscut, |
4 | Prefacq-se kn kntunerec ziua aceea, sq nu se kngrijeascq Dumnezeu de ea din cer, wi sq nu mai strqluceascq lumina peste ea! |
5 | S`o cuprindq kntunerecul wi umbra moryii, nori growi sq vinq peste ea, wi neguri de peste zi s`o knspqimknte! |
6 | Noaptea aceea! S`o acopere kntunerecul, sq piarq din an, sq nu mai fie numqratq kntre luni! |
7 | Da, stearpq sq fie noaptea aceea, ducq-se veselia din ea! |
8 | Blestematq sq fie de ceice blastqmq zilele, de ceice wtiu sq kntqrkte Leviatanul; |
9 | sq se kntunece stelele din amurgul ei, kn zqdar sq awtepte lumina, wi sq nu mai vadq genele zorilor zilei! |
10 | Cqci n`a knchis pkntecele care m`a zqmislit, nici n`a ascuns suferinya dinaintea ochilor mei. |
11 | Dece n`am murit kn pkntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la iewirea din pkntecele ei? |
12 | Dece am gqsit genunchi cari sq mq primeascq? Wi ykye cari sq-mi dea lapte? |
13 | Acum aw fi culcat, aw fi liniwtit, aw dormi wi m`aw odihni |
14 | cu kmpqrayii wi cei mari de pe pqmknt, cari wi-au zidit falnice morminte, |
15 | cu domnitorii cari aveau aur, wi wi-au umplut casele cu argint. |
16 | Sau n`aw mai fi kn viayq, aw fi ca o stkrpiturq kngropatq, ca niwte copii cari n`au vqzut lumina! |
17 | Acolo nu te mai necqjesc cei rqi, acolo se odihnesc cei sleiyi de puteri. |
18 | Acolo cei puwi kn lanyuri sknt lqsayi toyi kn pace, nu mai aud glasul asupritorului; |
19 | cel mai mic wi cel mare sknt tot una acolo, wi robul scapq de stqpknul squ. |
20 | Pentru ce dq Dumnezeu luminq celui ce sufere, wi viayq celor amqriyi la suflet, |
21 | cari awteaptq moartea wi nu vine; mqcar cq o doresc mai mult deckt o comoarq, |
22 | cari n`ar mai putea de bucurie wi de veselie, dacq ar gqsi mormkntul? - |
23 | Pentruce, zic, dq El luminq omului care nu wtie kncotro sq meargq, pe care kl kngrqdewte Dumnezeu de toate pqryile? |
24 | Suspinurile kmi sknt hrana de toate zilele, wi jalea mi se varsq ca apa. |
25 | De ce mq tem, aceea mi se kntkmplq; de ce mi -e fricq, de aceea am parte! |
26 | N`am nici liniwte, nici pace, nici odihnq, wi necazul dq peste mine.`` |